De unde până unde
Am scris câteva cărți care au ajuns la peste 30.000 de cititori. Îmi va rămâne mereu pe retine această imagine cu domnul Mihai Șora ținând Dragă inimă în mâini. Într-o seară m-am gândit că e timpul să-mi fac editura proprie, dar nu una oarecare, ci un proiect care prin intermediul cărților să investească sume semnificative în tot felul de cauze din societate, iar membrii comunității să fie cărămizi veritabile în construcția unor povești frumoase. Așa a apărut Readers Do Good și, inevitabil, prima carte aici.
Să-ți pui o dorință e un roman de mică întindere în care un puști, o mamă adoptivă, o țestoasă, un pește portocaliu, un doctor, un liftier magic, o bucătăreasă delicioasă, un electrician, o fetiță și o asistentă stau la povești și la anulări de suferințe, pendulând între lumi care există aici sau în altă parte. Luați cartea și citiți-o pe nerăsuflate. O să vă prindă tare bine.
Și țineți minte că absolut toate încasările obținute din vânzarea ei vor merge către asociația Dăruiește Viață și cauza #noifacemunspital, adică primul spital de oncologie pediatrică ridicat exclusiv din donații. Măreț lucru.
Paul Gabor
câteva cuvinte despre romanul Să-ți pui o dorință
Mintea mea reacționează ciudat atunci când întâlnește cuvântul „doctor”. Vede doar halate, saloane, aparate și paturi în care oamenii sunt legați de firul vieții, sunt prizonierii acelui furtun subțire, transparent, prin care circulă lichide care se vor a fi miraculoase, dătătoare de speranță. Doctorii nu știu să fie oameni. Sunt specialiști care te scoală din morți și îți pun din nou zâmbetul pe buze, te așază din nou pe stradă, poți să umbli, să fii alături de cei dragi și să te bucuri de ceea ce ți-a rămas. Dacă ți-a mai rămas. Doctorii nu știu să fie oameni – așa am gândit până deunăzi și m-am înșelat. Nu i-aș fi văzut scriind povești. Pentru că sunt prea obosiți, prea întunecați după gărzile interminabile, mult prea adânciți și rătăciți printre rețete, hârțoage, rapoarte, pacienți și tuburi de pastile.
Cu doctorul Vasi Rădulescu am avut una dintre cele mai plăcute surprize din ultimii ani. L-am cunoscut relativ recent, în 2018, la Bookfest. I-am scris atunci că miocardul meu are șanse să scape pentru că și doctorii s-au apucat de scris. Speram să nu se oprească. Și iată că nu o face. E nebun, e tânăr, are acel gram de hiperactivitate care te face să te întrebi cum de mai are timp și pentru așa ceva. „Să-ți pui o dorință” m-a surprins. Pentru că un copil luptă cu boala și îți descrie războiul pe care îl duce. Luptă cu răul, dar aduce în paginile cărții și frumosul din jurul său. Și povestește. Prietenii săi se duc în cer în timp ce copilul continuă să-i ceară bolii de care suferă încă o șansă.
„Cât mai pot minți adulții? Eram atât de dezamăgit încât am uitat să mă arunc în gol de sus. M-am întors cu capul jos, tunând și blestemând. Moartea avea voie în spital și medicii nu-i dăduseră block pe pagina de Facebook. Moartea era peste tot în jurul meu. Mai puternică decât Dumnezeu, pentru că el i-a dat prea multă libertate.”
Vasi Rădulescu îmbracă o dramă cu un halat sensibil al ficțiunii și îi dăruiește cititorului posibilitatea de a călători împreună cu personajele printre culori, cu ochii turcoaz ai țestoasei Maya și printre stelele ascunse în Calea Cefalee. Într-un univers al copiilor care își trăiesc o parte din viață în liniștea aseptică a saloanelor de Oncologie. Să nu plângeți în final. Râdeți, viața e frumoasă! Chiar dacă nu pare.
