Culorile uitării
8.99 lei
Culorile uitării te poartă prin universul creierului, memoriei, experiențelor care ne definesc viețile.
Ce vei învăța din carte?
🌿 cum funcționează creierul
🌿 cum ținem minte lucruri
🌿 cum uităm
🌿 cum să avem grijă de ceilalți
🌿 cât contează să te ferești de depresie (legătura cu inima, da)
🌿 cum să ferești de singurătate
🌿 și multe alte lucruri
Fragment
O mână de atomi. Totul se construiește și se risipește în lume. Apariția unui om dintr-un sâmbure existențial e o minune, acolo fiind comprimate direcțiile pentru formarea tuturor organelor, sistemelor și țesuturilor. Un nou organism apare din aproape nimic, crește, absoarbe informații, interacționează cu mediul înconjurător, încearcă să-și caute un sens, se umple cu povești, suferă, se bucură, înaintează din ce în ce mai greu cu aparatul locomotor propriu, dar din ce în ce mai ușor prin timpul individual. Schimbă drumuri, se rătăcește, încearcă iar și iar, dă greș, reușește, poate ajunge pe calea bună, poate nu. Se trezește într-un cerc. E mare și totuși atât de mic. Prea mic pentru a tot lua niște capitole de la început, prea mare pentru a mai exista. Tot ansamblul se stinge și, odată cu el, dispar poveștile, gândurile, conștiința. Rămâne o mână de atomi aruncată prin pământurile trecutului. Omul rămâne viu în inimile și creierii celorlalți, chiar dacă prezentul s-a despicat, s-a căscat larg și l-a înghițit aproape cu totul.
Am stat lângă mulți oameni care au murit, din păcate. M-am întrebat ce au simțit în acele momente. Am avut o dimineață ciudată cândva și-am tot încercat să-mi explic întâmplarea. Era duminică dimineața, ora 6:00. Mai aveam două ore și terminam garda. Mă sună asistentul dintr-un salon și-mi spune că doamna Z. nu mai respiră. Ajung acolo în fugă și observ linia izoelectrică pe monitor, saturația în oxigen prăbușită, pacienta în stop cardiorespirator. Nu aveam cum să o dăm repede jos din pat pentru a avea un plan dur necesar compresiilor toracice, așa că am început imediat masajul acolo, ad-hoc. Nu știu cât am apăsat, știu doar că patul nu era blocat și s-a dus într-o parte. L-a blocat asistentul cu frânele și am continuat. Pe monitor a reapărut activitatea cardiacă, iar pacienta a început să respire greu, haotic, cu inspirul blocat. Cred că un edem pulmonar acut o adusese în acea stare și am urmat protocolul pentru scoaterea din edem, pentru că plămânii erau oricum încărcați. Am tras aproape injectomatele, i-am calculat două debite pentru substanțe disctincte și am rămas la marginea patului, să o monitorizez cu atenție. Fără să-mi dau seama, probabil ca un suport adițional, îi țineam mâna pe glezna dreaptă.
Pacienta și-a revenit complet. După câteva zile se mobiliza prin salon, schimba filosofii fine cu noi sau cu ceilalți pacienți, era într-o activitate discrepantă cu vârsta sau cu evenimentul recent. Când un domn s-a răstit la fiica venită în vizită, doamna Z. a intervenit imediat: „nu trebuie să ne certăm cu nimeni, pentru că s-ar putea să nu mai avem timpul necesar pentru împăcare.” Ardeam de nerăbdare să o întreb ceva. Voiam să știu dacă își aduce aminte vreo fărâmă din acele clipe în care era mai aproape de moarte decât de viață.
Voiam și totodată nu îndrăzneam să-i tulbur psihicul cu nebuna mea curiozitate. Dar când oare mă mai puteam lovi de asemenea ocazie? Am profitat de o seară, în altă gardă. M-am dus pe patul vecin gol și am pregătit cu grijă terenul, apoi am lăsat-o să-mi povestească. M-a cutremurat ce am auzit. În clipele în care se afla în stop cardiorespirator, doamna Z. cădea de pe un mal de pământ, într-un hău întunecat. Cădea cu viteză și parcă lumina de sus se împuțina. Nu avea gânduri cu viața derulată pe repede înainte, ci doar strania cădere accelerată. Cu toate astea, simțea că o parte a corpului i-a rămas sus, iar restul se lungește ca-ntr-un mecanism de tortură. Ceva o ținea de piciorul drept și, după lungi bucăți de tumulturi și pulsații în toată entitatea sa, a început un revers al căderii. A ajuns imediat sus. I-am mulțumit pentru relatare și când am ajuns acasă, m-am aruncat pe canapea să rumeg totul. Știam de numeroasele descrieri cu filmul vieții, cu tunelul, cu lumina, dar uite că aici era altfel.
O cădere. O ținere de picior. Eram eu antagonistul? Am vrut să cred că nu și mi-am păstrat această idee. Cumva, cred că întregul creier încă avea conexiunile păstrate cu restul corpului și a simțit mâna pe gleznă, apoi a amestecat memorii sub avalanșa teribilă a morții iminente, inundându-se de hormoni de criză, speriindu-se cumplit sub anoxia inerentă. M-a surprins că n-a fost răvășită de amintiri, așa cum auzisem că se întâmplă. Iar căderea nu o puteam corela cu nimic, poate doar cu presiunea destul de mare cu care împingeam în torace, la o cadență înaltă.
Doamna Z. e încă în prezentul meu. Nu-i prea place în spital. Păstrează filosofii fine de viață. La un moment dat a atins moartea, dar cred că asta a făcut-o și mai înțeleaptă.
36 de recenzii pentru Culorile uitării
Adaugă un comentariu
Produse similare
Paul –
Foarte interesant. Recomand.
Miklós Ilonka Katalin –
O carte, ce ne poate da speranta ca oricine poate face fata problemelor din viata, doar trebuie sa stim ca trebuie sa avem recunostinta fata de tot, chiar si pentru lucrurile mai putin placute, acestea facandu- ne mai puternici. Timpul trece, dar de noi depinde daca putem s- o valorificam in asa fel incat sa ne simtim bine in pielea noastra, fara a ne epuiza.
Daniela –
Captivanta si placuta. Am citit-o in 2 zile. Si ultima pagina mi-a placut maxim! imi plac de obicei vorbele/pildele de genul, cu un impact profund.
amyblaj –
O carte presărată cu sfaturi sănătoase și exemple prețioase, care ne ajută să conștientizăm importanța poveștilor pe care le strângem de-a lungul vieții, dar și a uitării și a culorilor!
Amy Crișan –
O carte din care învățăm importanța poveștilor în viața noastră, a uitării și a culorilor, dar și să trăim cu uimire și înclinare spre lucrurile mărunte!
Sezen –
Utila si placuta
Amy Crișan –
O carte despre uitare, pacienți, culori, creier, importanța poveștilor în viața noastră, presărată cu sfaturi utile și sănătoase!
Amy Crișan –
O carte presărată cu sfaturi utile și sănătoase, care ne învață că viața ar trebui trăită cu uimire, joc și joacă, cu înclinare spre lucruri mărunte, iar la finalul acesteia poveștile pe care le strângem în inimi vor conta cu adevărat!
Amy Crișan –
O carte despre uitare, creier, pacienți, culori, importanța poveștilor în viața noastră, presărată cu sfaturi utile și sănătoase!
amyblaj –
O carte despre uitare, creier, pacienți, culori, importanța poveștilor din viața noastră; plină de îndemnuri sănătoase!
Ramona –
Este o carte pe care am citit-o cu mare placere. O recomand.
Elena Taut –
O carte minunata pe care o recomand cu drag!
Diana Bica –
O carte care te ajuta sa intelegi importanta prezentului si a lucrurilor simple si marunte din viata.
Bolborea Mihaela –
Am citit-o dintr-o răsuflarea!
Lectură plăcută, transmite emoție.
Ionela –
Sensibila.
Gabi Dumitrache –
O carte care m-a impresionat mult. Am rememorat amintiri dureroase din viata cuiva drag, ce a fost afectat de … uitare. Cititi-o cu sufletul!
Luca Simona (proprietar verificat) –
O carte foarte buna, sensibila.
popanicoleta507 –
Am citit-o și mi-a plăcut mult! Vasi Radulescu este un scriitor foarte bun!
Emanuela Anița –
Important, de reținut, pentru intreaga familie…Am citit-o cu ,,sufletul la gură,,…afli atat de multe informatii utile, încât ești în pierdere dacă nu o deții! Merită citită!
Emanuela Anița –
O lectura pe cat de lejera, pe atat de bogata in informatii pe care ar trebui sa le detinem…exclusiv pentru beneficiul nostru. Felicitari!
Ileana –
Super!
sabie.simona11 –
O carte minunata din toate punctele de vedere!
Maria Badea –
Una dintre cele mai sensibile carti pe care le-am citit! Minunata de la prima pagina la ultima.
Juhasz Anca-Raluca –
Sensibilitate
Mustata Claudiu –
O lectura ce te suspenda in timp pentru a analiza lucrurile care iti scapa in societatea “pe repede’nainte”.
Florin –
O lectura atat de placuta,incat pierzi notiunea timpului !
geany_geanyyn –
Colecționez aceste carti cu un interes maxim,le ador, îmi oferă o infinitate de informații,merita citite.
Birsan Corina –
O carte plina de sensibilitate si profunzime. Recomand.
Sora Catalina –
Este o carte care se citeste usor si iti ajunge la suflet, plina de povesti frumoase, uimitoare.O recomand cu mare drag
Melinda –
Mi-a transmis importanța lucrurilor mici și simple.
anton.andreea23 –
Este o carte care te transpune intr-o lume fragila, a necunoscutului si a fanteziei. Te poarta catre universuri tangibile pe care cu siguranta le-ai mai intalnit inainte, dar transpuse prin cuvintele perfecte. Este o armonie de cuvinte si senzatii. Recomand!
teodora.prepeliuc –
Recomand accesta carte tuturor celor care nu au reusit sa treaca peste anumite lucruri si care isi pun amprenta in mod negativ asupra lor
vasiu.miruna –
A fost o carte plina de sensibilitate, de povesti uimitoare, dar si sfasietoare, pe care le voi purta in tolba personala de povesti.
Oana Ignat (proprietar verificat) –
Ai foarte multe flash-uri pe parcursul acestei cărți. O vei citi intr-un ritm alert.
Amalia –
Mi-a placut profunzimea ideilor, mi-a transmis subtil fragilitatea vietii, importanta lucrurilor simple si marunte. A fost ca o lectie de viata. Multumesc!
Ionela Budu –
Faptul că ați scris la persoana întâi mă face aproape să afirm că „în lumea asta plină de iubire, eu sunt tu și tu ești eu”, mă face să cred că jurnalul vieții îmi aparține, inclusiv valiza aceea lungă și lată, plină de amintiri, în care adăugăm mereu lucruri noi.
Dar „hai să ne tragem sufletele!”, propun și eu.🙂
Lăsând deoparte detaliile pe care le-ați tot repetat, aparținând unor amintiri scrise cu aceleași cuvinte de n ori, mi-am notat câteva idei revelatoare: „adevărul crud nu se coace dacă-l lași în soare”, „acel drum construit sub tălpi fără oprire”, „ne bate viața de ne sar toți fulgii”, „ziua bună nu se cunoaște de dimineață, ci seara târziu”, „orice lumină e bună, mai ales cea care oprește timpul”.
Mi-am imaginat „povestea unui adidas, spusă în 7 puncte aparent simple” și m-a impresionat cazul cu domnul D.
Vă felicit pentru dedicația și implicarea alături de acei oameni care chiar aveau nevoie de Cineva și de la care ați învățat într-un mod sensibil faptul că suntem „prea mici pentru a o apuca iar de la început, prea mari pentru a mai exista”!…
„Asta-i viața, măi copile. Tu să mergi cumva cu sufletul în tine”, v-a spus bunica.
Se pare că ați ascultat-o și ați înțeles faptul că „viața nu e pe ani, ci pe zile, iar uneori, chiar pe clipe”.
Mi-a plăcut tot ceea ce am găsit în valiza aceasta, inclusiv cartea „Micul Prinț”, cu care ați rămas de la domnul Reni.
„Crezi că poți ține minte totul, dar de multe ori te uiți până și pe tine” este o altă afirmație atât de profundă și care parcă definește pe toți cei care nu știu sigur ce vor avea la dispoziție pentru a „picta” în continuare: „culori ale ținerii de minte sau ale uitării”.
Dați-mi un semn în legătură cu această recenzie!…
Vă doresc zile frumoase în continuare!