Cred că cel mai important în viață e să ajungi să fii bine cu tine. Când reușești asta, vei trăi în armonie și-n interior, și-n exterior, cu tot ce presupune asta. Vei împleti uimirea, candoarea, generozitatea, iubirea, empatia, iar supraviețuirea nu mai e atunci misiunea haotică a vieții, pentru că ea nu se va mai rezuma la un disperat act de supraviețuire, ci unul de înflorire umană. Cred că atingerea armoniei va conta enorm și-n ecuația menținerii sănătății, inclusiv a ținerii la distanță a uitării patologice. Pentru mulți pare aproape imposibil de răzbit, dar lucrurile se așază. Sensul vine, atributele se dezvelesc, liniștea coboară ușor, iubirea apare și ea (de multe ori când nici nu te aștepți), disperarea se stinge. Cu cât lucrurile principale sunt controlate mai bine, cu atât șansa la fericire crește. Dar fericirea nu se vânează, ci vine când înveți să ai grijă de tine, să te iubești, să te accepți, să faci un pic de bine în jurul tău, să aranjezi binele prin tine. Vei avea parte de momente ce par suspendate deasupra rațiunii. Vei construi lumi care vor continua să existe doar în mintea ta. Și ele nu se traduc în nebunie, ci în magia vieții.